proțáp (-pi), s. m. – 1. Crăcană, băț, par cu două sau mai multe brațe. – 2. Crăcană care servește ca sprijin pentru crengile încărcate. – 3. Țăpușă, frigare. – 4. Prăjină lungă. – 5. Oiște, tînjală. – 6. Proptea, reazem, stîlp. – 7. Băț, par, țeapă. Bg. procĕp, sb. procjep, slov. procĕp (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 69). – Der. proțăpel, s. f. (japiță la car); proțăpi, vb. (a fixa, a înțepeni; a sprijini, a întări; a sili, a obliga). Vezi definitia »

căleáp (-puri), s. n. – 1. Rășchitor. – 2. Scul. – Var. călep. Tc. kelep (DAR). Puțin folosit. L. Spitzer, Mitt. Wien, 138 a confundat var. călep cu calup. Vezi definitia »

CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap. Vezi definitia »

a sta și-n cap, și-n coadă expr. (adol.) a încerca (să facă) imposibilul. Vezi definitia »

HANÁP s.n. Vas mare de lemn, de alabastru etc. folosit în evul mediu pentru băut. [< fr. hanap, cf. lat.pop. hanappus]. Vezi definitia »