EMFIZÉM, emfizeme, s. n. Sindrom care se datorește infiltrării de aer în interstițiile țesutului conjunctiv al unui organ. ◊ Emfizem pulmonar = dilatare excesivă și permanentă a plămânilor datorită atrofiei și ruperii septurilor dintre alveole, precum și pierderii elasticității. – Din fr. emphysème. Vezi definitia »

DIASTÉM s.n. v. diastemă. Vezi definitia »

CLASÉM, claseme, s. n. (Lingv.) Ansamblu al trăsăturilor semantice minimale ale unei unități lexicale. – Din fr. classeme. Vezi definitia »

ARHIFONÉM s. n. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reunește în sine două sau mai multe foneme. (< fr. archiphonème) Vezi definitia »

BIOSISTÉM s. n. totalitatea relațiilor pe baza cărora este constituit un sistem în natură, pe un anumit teritoriu. (< fr. biosystème) Vezi definitia »