LOCÁȘ, locașuri, s. n. 1. (Astăzi rar) Încăpere, casă; locuință. ◊ Locaș sfânt (sau dumnezeiesc) = biserică, mănăstire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locaș = a primi pe cineva în casă; a adăposti, a găzdui. 2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lăcáș s. n.] – Din magh. lakás (după loc). Vezi definitia »

MÂLCOMÍȘ adv. (Rar) Pe furiș, pe nesimțite, fără zgomot. – Din mâlcom (= molcom). Vezi definitia »

MIȘMÁȘ s.n. (Fam.) Vin amestecat cu apă minerală sau cu apă gazoasă; șpriț. ♦ (Fig.) Afacere necinstită, bazată pe înșelătorie; învârteală; amestecătură, încurcătură. [< germ. Mischmasch]. Vezi definitia »

pilugáș s.n. (reg.) pisălog casnic mic. Vezi definitia »

BODNĂRAȘ, Emil (1904-1976, N. Iaslovăț, jud. Suceava), militant comunist român. Membru al P.C.R. din 1934. A plecat în U.R.S.S., unde a devenit membru al P.C.U.S. Revenit clandestin în țară, a făcut parte din conducerea P.C.R. După 1945, a ocupat înalte funcții de partid și de stat. Vezi definitia »