AFERÉZĂ, afereze, s. f. Fenomen lingvistic constând în căderea vocalei inițiale a unui cuvânt. – Fr. aphérèse (lat. lit. aphaeresis). Vezi definitia »

SANGUÍNĂ s.f. 1. Oxid de fier de culoare roșie, întrebuințat la fabricarea creioanelor colorate. 2. Desen făcut cu un astfel de creion. ♦ Litografie imitând desenul făcut cu sanguină (1). [Pron. -gu-i-nă. / < fr. sanguine, cf. lat. sanguis – sânge]. Vezi definitia »

zăhăiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli Vezi definitia »

ACÓRDICĂ s.f. Disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri construite din terțe necombinate cu alte elemente ale muzicii. [< germ. Akkordik]. Vezi definitia »

SECVÉNȚĂ s. f. 1. succesiune de fenomene fizice; ordinea de variație în timp a mărimilor unui sistem. 2. șir de imagini sau de scene dintr-un film care formează o unitate. ◊ (fig.) serie de fapte, evenimente, stări etc. care se succedă într-o anumită ordine, formând un tot. 3. (muz.) transpunere, riguroasă sau liberă, pe alte teme a unei structuri melodice sau armonice; progresie (2). ◊ gen de cântări în muzica bisericească medievală care foloseau acest procedeu. (< fr. séquence, it. sequenza, lat. sequentia) Vezi definitia »