APOLÍNIC, -Ă adj. Referitor la zeul Apolo. ♦ Luminos, senin, echilibrat. ♦ (Op. dionisiac) Termen folosit de Nietzsche, prin care înțelegea o atitudine meditativ-teoretică, bazată pe ordine, armonie, echilibru și măsură. [Cf. germ. apollinisch, it. apollineo]. Vezi definitia »

AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. [Pr.: a-e-] – Aero- + cosmic. Vezi definitia »

ALILODIDÁCTIC, -Ă, alilodidactice, adj. n. și f. (Grecism înv.; despre sisteme, metode de învățământ etc.) Care preconizează ca elevii să se instruiască unii pe alții sub conducerea profesorului. – Ngr. allilodidaktikos. Vezi definitia »

DICARBOXÍLIC adj. acid ~ = combinație chimică cu două grupări carboxil în moleculă. (< engl. dicarboxylic) Vezi definitia »

EUFÓRIC, -Ă adj. De euforie. [< fr. euphorique]. Vezi definitia »