Definita cuvantului tabulatură
TABULATÚRĂ s. f. 1. sistem vechi de notație muzicală cu ajutorul literelor, cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele, pentru instrumentele cu claviatură și cu coarde ciupite. 2. sistem de reguli componistice al artei meistersängerilor. (< germ. Tabulatur, lat. tabulatura)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tabulatură
supunere oarbă expr. umilință; smerenie; obediență totală. Vezi definitia »
BOBÍNĂ, bobine, s. f. Piesă cilindrică servind la înfășurarea aței, a unui cablu etc.; p. ext. ansamblu format din această piesă și firul înfășurat pe ea. ♦ (Electrotehnică) Ansamblu de spire în serie, format prin înfășurarea în comun a unuia sau a mai multor conductoare. ♦ Fire înfășurate (pe un suport) în așa fel încât să nu se deșire sau să se încurce. Bobină de ață. – Fr. bobine. Vezi definitia »
PRÍMĂ2, prime, s. f. (Reg.) Panglică folosită pentru a lega cosițele fetelor, pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc. – Cf. prim1. Vezi definitia »
ștringuitúră, ștringuitúri, s.f. (reg.) panglică albă cu broderie, folosită ca garnitură; dantelă. Vezi definitia »
SLUGĂREÁLĂ s. f. (Rar) Faptul de a slugări; slugărie. ◊ Loc. adj. De slugăreală = bun pentru a deveni slugă, pentru a fi folosit la diferite servicii. – Slugări + suf. -eală. Vezi definitia »