INTUÍȚIE s. f. 1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. ◊ pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme. ◊ inspirație, presentiment. (< fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione) Vezi definitia »

scopoșénie, scopoșénii, s.f. (înv.) țel, țintă, obiectiv. Vezi definitia »

GESTICULÁȚIE s.f. Gesticulare. [Gen. -iei, var. gesticulațiune s.f. / < fr. gesticulation, cf. lat. gesticulatio]. Vezi definitia »

AUTOCEFALÍE s.f. Independență, neatârnare a unei biserici ortodoxe naționale. [< fr. autocéphalie, cf. gr. autokephalia]. Vezi definitia »

MANGANOMETRÍE s. f. (Chim.) Metodă de analiză volumetrică bazată pe acțiunea oxidantă a permanganatului de potasiu. – Din fr. manganométrie, germ. Manganometrie. Vezi definitia »