UMANÍSM s. n. Mișcare socială și culturală apărută în apusul Europei în sec. XIV, ca expresie a luptei împotriva feudalismului și a învațăturii scolastice, care a promovat ideea încrederii în valoarea omului și a perfecționării sale, a militat pentru dezvoltarea liberă și multilaterală a personalității umane, pentru o cultură laică (în spiritul vechii culturi clasice) etc. ♦ P. gener. Atitudine de încredere în valoarea omului. – Din fr. humanisme, germ. Humanismus. Vezi definitia »

NEOMALTHUSIANÍSM s. n. doctrină burgheză contemporană care reia teoria lui Malthus a pretinsei suprapopulări a globului, propunând soluții de exterminare în masă a populației. (< fr. néo-malthusianisme) Vezi definitia »

DAOÍSM s. n. v. taoism. Vezi definitia »

METALÍSM s.n. Teorie potrivit căreia valoarea banilor ar fi determinată de valoarea metalului din care sunt făcuți. [< germ. Metalismus]. Vezi definitia »

PERIPATETICÍSM s.n. (Rar) Peripatetism. [< engl. peripateticism]. Vezi definitia »