PÍLĂ¹, pile, s. f. Unealtă de oțel călit, având una sau mai multe fețe prevăzute cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din sl. pila. Vezi definitia »

POCEÁLĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). 2. (Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eală. Vezi definitia »

nótă (nóte), s. f. – Însemnare; evaluare a rezultatelor școlare; vază. Fr. note. – Der. notar, s. m. (scrib; secretar de municipiu sau de primărie), din germ. Notar; notărie, s. f. (secretariat; notariat); nota, vb., din fr. notifier; notiță, s. f. (însemnare, schiță; articolaș); notoriu, adj., din fr. notoire; notorietate, s. f., din fr. notoriété; noțiune, s. f., din fr. notion. Vezi definitia »

otrávă (otrắvi), s. f. s.f. – 1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava. – Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s. f. (antidot), format după fr. contre-poison. Vezi definitia »

scăldúșcă, scăldúște, s.f. (reg.) 1. îmbăiere (mai ales a nou-născuților). 2. apă în care se scaldă sau s-a scăldat cineva; scăldușă. 3. vas, cadă, albie mică în care se scaldă copiii; scăldușă. 4. mică petrecere la botezul unui copil. Vezi definitia »