SANHEDRÍN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenția de a da, într-un anumit domeniu, sentințe infailibile. – Din fr. sanhédrin. Vezi definitia »

EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ♦ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. Vezi definitia »

stiin a despre limită Vezi definitia »

zăitín (reg.) (zăi-; s. n., (sorturi) pl. zăitínuri Vezi definitia »

CAOLÍN s. n. rocă argiloasă albă, foarte fină, din care se fabrică porțelanul și faianța. ◊ pudră absorbantă, folosită ca emolient. (< fr. kaolin) Vezi definitia »