CONTÚR, contururi, s. n. Linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, p. ext. un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. [Pl. și: conture] – Din fr. contour. Vezi definitia »

ABAJÚR s.n. Parte a lămpii care acoperă becul pentru a feri ochii de lumina prea puternică sau pentru a îndrepta lumina într-o anumită direcție. Abajurul poate fi din metal, sticlă, carton sau stofă. Vezi definitia »

cu palma-n cur expr. (vulg.) cu mâna goală, fără cele necesare. Vezi definitia »

a tăia găina care face ouăle de aur expr. a sacrifica o sursă de câștiguri mici, dar constante, în speranța unui câștig mai mare. Vezi definitia »

șofeúr (-ri), s. m. – Conductor auto. – Var. șofer. Fr. chauffeur. Vezi definitia »