TEOCRAȚÍE s. f. formă de guvernământ în care autoritatea, considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat cu o astfel de formă. (< fr. théocratie) Vezi definitia »

vătúie (pop.) s. f., art. vătúia, g.-d. art. vătúiei; pl. vătúie / vătúi, art. vătúiele / vătúile Vezi definitia »

XIFÍE s.f. Pește răpitor, feroce, din mările tropicale și temperate; pește-cu-spadă. (din fr. xiphias) Vezi definitia »

ENTELEHÍE s. f. (fil.; la Aristotel) scop lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. (< fr. entéléchie) Vezi definitia »

ADIAFORÍE s. f. apatie, indiferență, pasivitate, lipsă de interes. (după engl. adiaphorous) Vezi definitia »