IMUABILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este imuabil; permanență, fixitate; imutabilitate. (< fr. immuabilité) Vezi definitia »

ONEROZITÁTE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este oneros. ♦ (Jur.) Posesiune cu sarcini. [Cf. fr. onérosité]. Vezi definitia »

SUREXCITABILITÁTE s. f. v. surescitabilitate. Vezi definitia »

Unitate militara stabilita intr-o localitate Vezi definitia »

comíte (-t, -ís), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite. – Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141). Vezi definitia »