zéfchiu (-uri), s. n. – Distracție, recreare. – Var. zăfchiu, zevchiu. Tc. (arab.) zevk „gust” (Șeineanu, II, 388), cf. ngr. ζέφϰι, sb. zevak „comoditate”. Vezi definitia »

albástru-azuríu adj. m., pl. albáștri-azuríi, art. albáștrii-azuríii; f. albástră-azuríe, pl. albástre-azuríi Vezi definitia »

STRÓNȚIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil și ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuințate în pirotehnie, în fizica nucleară și în medicină. – Din fr. strontium, germ. Strontium. Vezi definitia »

chíu interj. – 1. Exprimă bucuria și entuziasmul; ovație. – 2. Exprimă durerea: vai! – 3. (S. n.) Durere, chin, suferință. Creație spontană. – Der. chiui, vb. (a striga; a răcni; a chema în gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitură); chiot, s. n. (strigăt, țipăt), der. de la vb. cu suf. -ot, ca sgomot, chicot (după DAR der. direct de la interj.); chioti (var. chihoti), v.b. (a striga, a țipa; a cînta foarte tare); chiuială, s. f. (strigăt); chiuit, s. n. (strigăt); chiuitură, s. f. (strigăt; compoziție cu caracter de epigramă care se recită de obicei în timpul jocului popular); chiuitor, adj. (care chiuie). Nu se vede legătura pe care încearcă să o stabilească Pascu, Lat., 257, între aceste cuvinte și lat. pῑpῑre. Vezi definitia »

marmazíu s. n. – Vin de Malvazia. Din Malvazia. Sec. XVII, înv. S-a păstrat în forma marma(n)ziu, adj. (purpuriu), se spune mai ales despre vinuri (relația cu irmiziu Tiktin, și cu naramziu, Scriban, pare îndoielnică). Fonetismul nu este clar; poate există o încrucișare cu tc. mor (Lokotsch 1482). Vezi definitia »