glúmă (glúme), s. f. – Banc, poveste plină de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumŭ (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminație se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerușinare”, sau, mai curînd, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. După Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumeț, adj. (care glumește), cf. sl. glumiči, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; înv., a se ocupa; înv., a bîrfi), sensurile înv. fiind împrumuturi lit. din sl., fără circulație reală. Vezi definitia »

FREZMAȘÍNĂ, frezmașini, s. f. Mașină la care se adaptează freza¹(1) și care o pune în mișcare. – Din germ. Fräsmaschine. Vezi definitia »

FUNDUÁRĂ, funduare, adj.f. (Înv.; în sintagma) Carte funduară = carte funciară, v. funciar. [Pr.: -du-a-] – Cf. lat. fundus, germ. Fundus „proprietate(de teren)”. Vezi definitia »

TERMOCINETICĂ s. f. ramură a fizicii care studiază transferul de căldură. (< fr. thermocynétique) Vezi definitia »

EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației de bază a Egiptului, Republicii Arabe Egipt sau populațiilor lor. – Egiptean + suf. -că. Vezi definitia »