DIÁCON, diaconi, s. m. Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ. Vezi definitia »

DECURIÓN s.m. 1. Comandant al unei decurii. 2. Membru al senatului municipal în Imperiul Roman. ♦ Membru al administrației comunale în Italia dominată de spanioli. [Pron. -ri-on. / < it. decurione, lat. decurio]. Vezi definitia »

OCTATLÓN, octatloane, s. n. Probă combinată de atletism pentru juniori, alcătuită din opt probe de alergări, sărituri și aruncări. – Octet + [penta]tlon. Vezi definitia »

ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Din fr. anticyclone. Vezi definitia »

MICRORAIÓN s.n. Porțiune din teritoriul unui oraș cuprinzând ansambluri de locuințe, magazine, școli etc. [Pron. -ra-ion. / cf. rus. mikroraion]. Vezi definitia »