ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis. Vezi definitia »

SEMINÁȚIE s.f. Împrăștiere și germinare spontană a semințelor. [Gen. -iei. / < fr. sémination]. Vezi definitia »

BALANOPLASTÍE s. f. Operație chirurgicală de refacere a glandului penian. (< engl. balanoplasty) Vezi definitia »

DECREPITÁȚIE s.f. Decrepitare. [< fr. décrépitation]. Vezi definitia »

SEMINȚÉNIE, semințenii, s. f. (Înv.) Seminție, neam. – Sămânță + suf. -enie. Vezi definitia »