slujitoríe, slujitoríi, s.f. (înv.) 1. stare, condiție de soldat; serviciu de soldat. 2. stare, condiție de călăraș, sau de dorobanț. Vezi definitia »

AUTOEMPATÍE s. f. autoapreciere a gradului de empatie pe care subiectul o declanșează în colectivitate. (< auto¹- + empatie) Vezi definitia »

ZUGRĂVÍE s. f. (Înv.) Arta de a picta; pictură. (din ngr. zografía) [def. și DLRLC] Vezi definitia »

DEFLAGRÁȚIE s.f. (Rar) Ardere vie însoțită de explozie și de degajare de căldură. ♦ Ardere cu explozie în care reacția se propagă cu viteze mici. [Gen. -iei, var. deflagrațiune s.f. / cf. fr. déflagration, lat. deflagratio]. Vezi definitia »

ENTEROTOMÍE s. f. incizie a unei anse intestinale. (< fr. entérotomie) Vezi definitia »