MOTORÍST, -Ă, motoriști, -ste, s. m. și f. (Rar) Specialist în mecanică; persoană care face, repară sau asigură întreținerea utilajelor, a mașinilor, a aparatelor; mecanic. – Din rus. motorist. Vezi definitia »

ȘANTIERÍST, -Ă s.m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pron. -ti-e-. / < șantier + -ist]. Vezi definitia »

EPIGRAFÍST, -Ă s. m. f. specialist în epigrafie. (< fr. épigraphiste) Vezi definitia »

PROCURÍST s. m. 1. mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. 2. (p. ext.) mandatar (de orice fel). (< germ. Prokurist) Vezi definitia »

ORTOTÉST, ortoteste, s. n. Instrument de măsură mecanic, cu pârghii și roți dințate, folosit la măsurarea dimensiunilor pieselor prelucrate. – Orto- + test. Vezi definitia »