glosográf s.n. Instrument de înregistrat cuvintele, folosind mișcările limbii. (< fr. glossographe) Vezi definitia »

VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. Vezi definitia »

DOXOGRÁF s.m. (În Grecia antică) Autor care spicuia părerile filozofilor, expunându-le pe probleme. [< fr. doxographe, cf. gr. doxa – părere, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

CHIMOGRÁF s.n. Aparat pentru înregistrarea anumitor fenomene fiziologice. ♦ (Fon.) Aparat pentru înregistrarea sunetelor. [Scris și kimograf. / < fr. kimographe, cf. gr. kyma – agitație, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

METALOGRÁF, metalografi, s. m. Specialist în metalografie. – Din fr. métallographe. Vezi definitia »