FOTOCROMOGRAFÍE s.f. Procedeu de fotografiere în culori sau de reoproducere fotografică a tablourilor în culori. ♦ Fotografie obținută prin procedeul de mai sus. [Gen. -iei. / < fr. photochromographie]. Vezi definitia »

NERVÁȚIE s.f. 1. Dispoziția nervurilor unei frunze, unei aripi. 2. (Tehn.) Nervatură. [Gen. -iei, var. nervațiune s.f. / cf. fr. nervation]. Vezi definitia »

GEOTERMÍE s.f. 1. Căldura internă a Pământului. 2. Parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. [Gen. -iei. / < fr. géothermie, cf. gr. ge – pământ, therme – căldură]. Vezi definitia »

POTENȚIOMETRÍE s.f. Electrometrie. [Gen. -iei. / < fr. potentiométrie]. Vezi definitia »

ICONOLOGÍE s.f. 1. Știință care studiază atributele ce caracterizează zeitățile unei mitologii, necesare artiștilor pentru a reprezenta personajele respective. ♦ (Arte) Disciplină care studiază și interpretează reprezentările folosite în artele plastice. 2. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul urmelor de locomoție lăsate de vertebrate pe unele sedimente. [< fr. iconologie, cf. gr. eikon – imagine, logos – studiu]. Vezi definitia »