TĂRBÁCĂ s. f. (Fam.; în expr.) A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă = a) a bate zdravăn; b) fig. a batjocori, a ocărî; a-și bate joc de cineva, a da în tărbăceală. – Din tărbăci (derivat regresiv). Vezi definitia »

GÍLDĂ s.f. v. ghildă. Vezi definitia »

BETAÍNĂ s. f. substanță, derivat al glicocolului, din sfecla de zahăr. (< fr. bétaïne) Vezi definitia »

cocorádă, cocoráde, s.f. (reg.) plăcintă de mălai, ouă și unt, umplută cu brânză sau cu urdă și mărar, cu carne, cu poame etc. Vezi definitia »

ANIONACTÍVĂ, anionactive, adj. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. Vezi definitia »