PROTOGÉNĂ s. f. genă sau alelă dominantă. (< engl. protogen) Vezi definitia »

OROGENÉZĂ s.f. Totalitatea fenomenelor geologice care au determinat formarea munților; orogenie. [< fr. orogenèse, cf. gr. oros – munte, genesis – naștere]. Vezi definitia »

ZĂPĂITÚRĂ, zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură. Vezi definitia »

ELASTOMECÁNICĂ s. f. parte a mecanicii care studiază starea de tensiune și deformare în corpurile elastice supuse solicitărilor unor forțe exterioare. (< fr. élastomécanique) Vezi definitia »

BORTICÍCĂ, borticele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bortă. Vezi definitia »