Definita cuvantului temperament
TEMPERAMÉNT s. n. 1. ansamblul particularităților legate de latura dinamică și energetică a activității psihice a unei persoane, având o bază ereditară și exprimându-se stabil în comportament; fire. 2. energie vitală, impetuozitate, elan. (< fr. tempérament, lat. temperamentum)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu temperament
ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. Poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc. [Pr.: -ni-a-] – După fr. alignement. Vezi definitia »
CONSECVÉNT, -Ă, consecvenți, -te, adj., adv.. s. n. 1. Adj., adv. (Care acționează) conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. (Log.) S. n. Propoziție care decurge dintr-o altă propoziție. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis. Vezi definitia »
AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară și prin care se atrage atenția acestuia că va fi sancționat mai aspru la o nouă abatere. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune aplicată de arbitru unui sportiv pentru joc neregulamentar și care, la repetarea abaterii, poate fi urmată de eliminarea din joc a sportivului. – Din fr. avertissement. Vezi definitia »
PARODÓNT s. n. parodonțiu. (< fr. parodonte) Vezi definitia »
OBSEDÁNT, -Ă adj. care obsedează, chinuitor. (< fr. obsédant) Vezi definitia »