PUTRESCÉNT, -Ă, pustrescenți, -te, adj. (Livr.) Care a intrat în putrefacție. – Din fr. putrescent. Vezi definitia »

ARANJAMÉNT s. n. 1. acord, înțelegere. 2. mod de alcătuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement) Vezi definitia »

ACORDÁNT, -Ă, acordanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care execută lucrări în acord. – Germ. Akkordant. Vezi definitia »

OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. Vezi definitia »

OPONÉNT s.m. Cel care face opoziție; opozant. [Pl. -nți. / cf. germ. Opponent, it. opponente]. Vezi definitia »