abáte (abáți), s. m. – 1. Titlu dat superiorului unei abații. – 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. < It. abate. – Der. abațial, adj. (referitor la o abație), din it. abbaziale; abație, s. f. (mănăstire condusă de un abate), din it. abbazia; abatisă (călugăriță care conduce o abație), din lat. abbatissa (sec. XIX). Vezi definitia »

SUBSTANTIVITÁTE s. f. afinitate a coloranților substantivi. (< fr. substantivité) Vezi definitia »

ADVERSITÁTE s. f. împrejurare potrivnică; dificultate. (< fr. adversité, lat. adversitas) Vezi definitia »

PROFUNDITÁTE s. f. profunzime. (< lat. profunditas) Vezi definitia »

gáriște s.f. (reg.) luncă, rât, fânaț. Vezi definitia »