chit s. n. – Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vîscos. Germ. Kitt. Sec. XIX. – Der. chitui, vb. (a lipi cu chit). Vezi definitia »

păișít, -ă, adj. (reg.; despre fân, iarbă) care s-a uscat prea tare, care s-a trecut, care s-a pălit (de arșiță). Vezi definitia »

TROMBOCÍT s. n. celulă sangvină, fără nucleu, plăcuțe, cu un rol important în coagularea sângelui; plachetă sangvină. (< fr. thrombocyte, germ. Thrombozyt) Vezi definitia »

TIPĂRÍT s. n. Tipărire. – V. tipări. Vezi definitia »

înzăbrănít, înzăbrănítă, adj. (reg.) acoperit cu un zăbranic. Vezi definitia »