PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie. Vezi definitia »

FERMENTÁȚIE s. f. proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe, sub influența fermenților. ◊ substanță fermentată. (< fr. fermentation, lat. fermentatio) Vezi definitia »

admirație a semiților, (în special) a evreilor Vezi definitia »

INGINERÍE s.f. Profesiunea de inginer. [Gen. -iei. / cf. it. ingegneria]. Vezi definitia »

COLOIDOTERAPÍE s. f. tratare a unor boli cu substanțe în stare coloidală. (<fr. colloïdothérapie) Vezi definitia »