PRESCRÍE vb. I. tr. a dispune precis ceva ce urmează să se facă; a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. II. refl. (jur.; despre o datorie, o pedeapsă) a se stinge prin prescripție. (după fr. prescrire) Vezi definitia »

AEROGEOLOGÍE s. f. Ansamblu de informații geologice culese din avion. [Pr.: a-e-ro-ge-o-] – Din germ. Aerogeologie. Vezi definitia »

HIPERCRINÍE s.f. (Med.) Secreție excesivă a unei glande endocrine. [Gen. -iei. / < fr. hypercrinie, cf. gr. hyper – peste, krinein – a secreta]. Vezi definitia »

AUTOGRAFÍE s. f. Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. (autograf). ♦ (Concr.) Text, desen etc. astfel reprodus. [Pr.: a-u-] – Din fr. autographie. Vezi definitia »

COLANGIOTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală a unui canal biliar. (< fr. cholangiotomie) Vezi definitia »