TÍLDĂ s. f. 1. semn grafic (~) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal. (< fr. tilde, germ. Tilde) Vezi definitia »

opácă (opắci), s. f. – 1. (Pl. Trans.) Detenție, arestare. – 2. Furchet, cuzinet. – 3. Vîslă, lopată. Sl. opako „înapoi”, slov. opak „pe dos, invers” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228), cf. sl. opačica „legătură”. – Der. opăci, vb. (a împiedica; a tulbura; a molesta, a deranja), din sb., slov. opaciti; opăceală, s. f. (molestare, supărare); opacină, s. f. (vîslă), din sl. opačina „legătură”, cf. ceh. opačina „vîslă”, rut. opačyna „vîslă”. Vezi definitia »

FLAGRÁNȚĂ s. f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil. – Din fr. flagrance. Vezi definitia »

CARTOLÍNĂ s. f. carte poștală ilustrată. (< it. cartolina) Vezi definitia »

MANTÍSĂ s. f. partea zecimală, pozitivă, a unui logaritm. (< fr. mantisse) Vezi definitia »