EGRENÁ vb. I. tr. A separa (cu mașina) semințele de fibrele de bumbac. [< fr. égrener]. Vezi definitia »

desghiná (-n, -át), vb. – A separa, a despărți. – Var. dejghina, dezghina, desbina. Origine necunoscută. Pare cuvînt tradițional (sec. XVIII), modificat modern prin analogie cu îmbina, combina (Pușcariu 778; Philippide, Principii, 107). Originea lat. pare sigură, cf. mr. dizgl’inare „a tăia crengile”; este însă greu de admis etimonul lat. *dĭsglŭtināre care este propus în mod curent (Candrea-Dens., 482; Pascu, I, 76); tot așa este și lat. *dĭsglināre, din ngr. γλίνη „cocă, pap” (Giuglea, Dacor., III, 620). Vezi definitia »

DENOMINÁ vb. tr. a denumi. (< it. denominare) Vezi definitia »

HIRAGÁNA s.f. Scriere silabică japoneză folosită în principal pentru inflexiuni verbale și adjectivale, prepoziții, conjuncții și cuvinte pentru care nu există sau nu se justifică scrierea cu ideograme. (cf. engl. hiragana < cuv. jap., din hira (neted) + ka (înlocuitor) + na (nume)). Vezi definitia »

ÎNGENÁ, îngenez, vb. I. Intranz. (Reg.) A deveni mai domol. – Lat. *ingenuare (< genu). Vezi definitia »