a da mâna cu primarul expr. (adol.) a urina. Vezi definitia »

DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule]. Vezi definitia »

a trage cu oblonul (la ceva sau cineva) expr. a privi, a se uita. Vezi definitia »

CHIUL, chiuluri, s. n. (Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; p. ext. înșelătorie. ◊ Loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-și ține cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul. Vezi definitia »

FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], numele științific al plantei. Vezi definitia »