CHARIENTÍSM /șa-/ s. n. figură de stil reprezentând o ironie fină, care nu vrea să indispună. (< fr. charientisme, cf. gr. kharientismos, spirit) Vezi definitia »

AVERROÍSM s. n. curent în filozofia medievală occidentală având la bază învățătura lui Averroes, care afirma că materia și mișcarea sunt veșnice și nega nemurirea sufletului și viața de apoi. (< fr. averroïsme) Vezi definitia »

DADAÍSM s. n. curent literar și artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea și răsturnarea valorilor artistice, existente, cultivând ilogicul, arbitrarul irațional, suprimarea oricărei legături dintre gândire și expresie în literatură, colajele, alăturarea incoerentă de linii și de culori în artele plastice; dada. (< fr. dadaïsme) Vezi definitia »

HORMÍSM s. n. Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță instinctivă. – Din engl. hormisme. Vezi definitia »

IMATERIALÍSM s. n. (Fil.) Concepție filozofică idealistă după care realitatea există numai în conștiință, ca idei. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialisme Vezi definitia »