Definita cuvantului teodicee
TEODICÉE s. f. 1. parte a metafizicii care tratează despre divinitate, despre existența și atributele sale. 2. teologie naturală având ca obiect problema cunoașterii lui Dumnezeu și a providenței divine în termenii rațiunii. 3. doctrină filozofico-religioasă, inițiată de Leibniz, potrivit căreia existența răului în lume nu infirmă bunătatea divină. (< fr. théodicée)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu teodicee
ABIETINÉE, abietinee, s.f. Pinacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétinée. Vezi definitia »
BLENORÉE s. f. blenoragie. (< fr. blennorrhée) Vezi definitia »
alismatacée s. f., art. alismatacéea, g.-d. art. alismatacéei; pl. alismatacée Vezi definitia »
PAPAVERACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate care conțin un suc lăptos cu însușiri narcotice: macul. (< fr. papavéracées) Vezi definitia »
CEFALÉE s. f. cefalalgie. (< fr. céphalée) Vezi definitia »