TETRAMÓRF, -Ă I. adj. care prezintă patru forme. II. s. n. (arte) reprezentare a celor patru simboluri evanghelice (înger, leu, taur și vultur) într-o singură imagine. (< fr. tétramorphe, /II/ germ. Tetramorphe) Vezi definitia »

IDIOMÓRF, -Ă adj. 1. (despre minerale) cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă. 2. (biol.; despre caractere) condiționat de gene cu frecvență mică. (< fr. idiomorphe) Vezi definitia »

HALOMÓRF, -Ă adj. (Despre soluri) A cărui origine este influențată și caracterizată prin prezența sării. [< fr. halomorphe]. Vezi definitia »

PLEIOMÓRF, -Ă adj. (despre organisme) care prezintă mai multe aspecte morfologice în cursul dezvoltării ontogenetice. (< lat. pleiomorphus) Vezi definitia »

șterf s.n. (reg.) cadavru. Vezi definitia »