CARTÓF, cartofi, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit în alimentație și ca furaj; barabulă, picioc, picioică, barabușcă, bulughină. ◊ Zahăr de cartofi = glucoză obținută din amidonul de cartofi (1). 2. (În sintagma) Cartof dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoáfă, cartófă, cartóflă s. f.] – Din germ. Kartoffel. Vezi definitia »

AUTOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme vegetale) care își produce singur substanțele nutritive necesare. (< fr. autotrophe) Vezi definitia »

ARGILOTRÓF, -Ă adj. (despre terenuri) care conține argilă în suspensie. (< argilo- + -trof) Vezi definitia »

DISTRÓF, -Ă adj. (despre plante) care crește în soluri sărace în substanțe nutritive; (despre un mediu de cultură, un sol) lipsit de elemente nutritive. (< fr. dystrophe) Vezi definitia »

APOSTRÓF s. n. semn ortografic în formă de virgulă (’) care marchează absența accidentală a unor sunete ori silabe. (< fr. apostrophe, lat. apostrophus, gr. apostrophos) Vezi definitia »