INTUÍȚIE, intuiții, s. f. 1. Capacitatea conștiinței de a descoperi, pe cale rațională (în mod spontan), esența, sensul unei probleme, al unui obiect. ♦ Principiu didactic conform căruia procesul predării și însușirii cunoștințelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. 2. Descoperire bruscă, neașteptată, a unui adevăr, a unei soluții etc. ♦ Pătrundere instinctivă în esența unui lucru. – Din fr. intuition, it. intuizione. Vezi definitia »

RETRÁCȚIE s. f. strângere, micșorare a dimensiunilor unui țesut sau organ. (< fr. rétraction, lat. retractio) Vezi definitia »

CHINOTEHNÍE s.f. Totalitatea principiilor și procedeelor folosite pentru creșterea câinilor, ameliorarea raselor acestora etc. [Gen. -iei. / cf. gr. kyon, kynos – câine, techne – meșteșug]. Vezi definitia »

BILIRUBINEMÍE s.f. (Med.) Prezența bilirubinei în sânge. [< fr. bilirubinémie]. Vezi definitia »

HĂLĂGÍE s. f. V. gălăgie. Vezi definitia »