nădălcúță, nădălcúțe, s.f. (reg.) gâlcuță, umflătură mică. Vezi definitia »

PAGÓDĂ s. f. (< fr. pagode; cuv. al unei limbi din India) 1. Templu, edificiu religios (hindus, budist sau brahman), la unele popoare orientale, alcătuit din mai multe etaje care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus, dând edificiului o formă piramidală. ♦ Abajur-pagodă = abajur a cărui formă este asemănătoare cu acoperișul unei pagode. 2. Idol, zeu adorat într-o pagodă. 3. Mică figurină chinezească, cu capul mobil, fabricată în China, în sec. 17-18. 4. Monedă de aur indiană cu circulație în sec. 17-19. (Notă: Definiția este din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »

PLOMBAGÍNĂ s. f. Grafit. ♦ Hârtie acoperită cu grafit, folosită pentru multiplicarea textelor la mașina de scris; indigo. – Din fr. plombagine. Vezi definitia »

coțovéică, coțovéici, s.f. (reg.) femeie rea de gură; gură-slobodă, coțoabă, cațaveică. Vezi definitia »

gordúnă (gordúne), s. f. – Contrabas. – Var. gurdună. Mag. gordon (Scriban). În Trans., introdus în literatură de Rebreanu. Vezi definitia »