ATESTÁȚIE s.f. Atestare. [Cf. fr. attestation, it. attestazione]. Vezi definitia »

OXITONÍE s.f. (Lingv.) Accentuare a unui cuvânt pe ultima silabă. [Gen. -iei. / cf. fr. oxytonisme]. Vezi definitia »

CARPOLOGÍE s. f. Parte a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor. – Din fr. carpologie. Vezi definitia »

copáie (-ắi), s.f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel îmcît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sb. kòpanja), din sl. kopati, kopajǫ „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleaiși rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși) cf. sb. kòpati „a săpa”; copancă, s.f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „gaură”; copeneață, s.f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat. Vezi definitia »

TAHILALÍE s.f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte. [Gen. -iei. / < fr. tachylalie, cf. gr. tachys – rapid, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »