Definita cuvantului terminație
TERMINÁȚIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. ◊ (rar) desinență. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu terminație
HEMIMELÍE, hemimelii, s. f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin absența (extremităților) unui membru. – Din fr. hémimélie. Vezi definitia »
DÍCȚIE s. f. v. dicțiune. Vezi definitia »
AUTOEXCITÁȚIE, autoexcitații, s. f. Excitație magnetică a unei mașini sau a unui aparat electromagnetic, produsă, în cursul funcționării, de ele însele. [Pr.: a-u-] – După fr. auto-excitation. Vezi definitia »
ghiordíe (ghiordíi), s. f. – Veșmînt larg. Tc. kürdiye (Șeineanu, II, 182). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
COSMOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. [Gen. -iei. / < fr. cosmochimie]. Vezi definitia »