cotrúță (cotrúțe), s. f. – 1. Vatră, partea din față a cuptorului sau a sobei. – 2. Apărătoare la horn. – 3. Lanț pentru ceaun. – 4. Coteț pentru pisică, pentru cîini sau găini. – Var. cotreț, cătreț. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrč „colibă”; mag. katroc, katrócz, kötröc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR consideră că sensul 4 reprezintă un cuvînt diferit, și îl derivă pe cel anterior din bg. kótor „groapă”, fiind însă puțin probabil să fie așa. Pentru a explica semantismul, trebuie să avem în vedere vechiul obicei popular de a face o nișă sub vatră pentru animalele mici, cum sînt pisicile, cățeii, puii, pentru a folosi astfel căldura sobei. Cf. coteț, ca și legătura semantică a lui cotar, cu cotîrlău. Vezi definitia »

ZOÁVĂ, zoáve, s. f. (Reg.; și în forma zoabă) Scurteică, cațaveică. [var. zoabă s. f.] (din fr. zouave) [def. și DLRLC] Vezi definitia »

BÂLÍNĂ, bâline, s.f. Vezi definitia »

CANTARÍDĂ s.f. Gândac coleopter verde-auriu cu miros caracteristic, care cauzează desfrunzirea frasinilor și care, uscat și pisat, este folosit la prepararea unor medicamente. [< fr. cantharide, cf. lat. cantharis]. Vezi definitia »

ANFILÁDĂ s. f. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel. ♦ (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. (< fr. enfilade) Vezi definitia »