Definita cuvantului bordură
BORDÚRĂ, borduri, s. f. Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bordură
BÂCÂIÁLĂ s. f. Tic-tac; sunetul clopoțelului. (din bâc) Vezi definitia »
ANODÓNTĂ, anodonte, s. f. (Zool.) Scoică de lac. – Din fr. anodonte. Vezi definitia »
PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé). Vezi definitia »
BÁNCĂ2, bănci, s. f. 1. Intreprindere financiară care efectuează operații de plată și de credit (și organizează circulația bănească). ♦ Bancă de organe = serviciu medical care dispune de sânge pentru transfuzii, de cornee pentru transplantări etc. 2. (La unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul (2) o ține în fața lui spre a plăti câștigurile celorlalți jucători. ◊ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque. Vezi definitia »
COLOBÓMĂ s. f. fisură congenitală sau traumatică la nivelul pleoapelor, irisului, coroidei sau retinei. (<fr. coloboma, gr. koloboma) Vezi definitia »