Definita cuvantului testimonial
TESTIMONIÁL, -Ă adj. (jur.) care se face prin martori. (< fr. testimonial, lat. testimonialis)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu testimonial
RECTÁL, -Ă adj. referitor la rect. (< fr. rectal) Vezi definitia »
NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparține naturii; care se găsește în natură. ◊ Bogăție naturală = bogăție (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei țări. Științele naturale = științele naturii, v. natură. Graniță naturală = graniță marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepția unor filozofi) drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenția omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. ◊ (Adverbial) Vorbește natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ◊ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneții). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice și în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. Adv. Firește, desigur, bineînțeles. III. S. n. (Astăzi rar) Naturalețe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell. Vezi definitia »
CONFESIONÁL1, confesionale, s. n. Cabină amenajată în biserica catolică, unde preotul spovedește pe credincioși. [Pr.: -si-o-] – Din fr. confessional, it. confessionale. Vezi definitia »
VEZICÁL, -Ă adj. referitor la vezică, al vezicii. (< fr. vésical, lat. vesicalis) Vezi definitia »
DIFERENȚIÁL, -Ă adj. 1. Care constituie o deosebire. 2. Care comportă (procedează cu) diferențe. ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero. ◊ Ecuație diferențială (și s.f. ) = ecuație care conține o variabilă, o funcție necunoscută și derivatele acesteia; calcul diferențial = capitol al analizei matematice care se ocupă cu definirea și cu studiul proprietăților și al aplicațiilor derivatelor de diferite ordine, ale funcțiilor de una sau mai multe variabile; geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor folosind calculul diferențial. [Cf. fr. différentiel, it. differenziale]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z