PARODONTÓZĂ s.f. (Med.) Proces patologic al parodonțiului, constând în retracția gingiilor și în descoperirea pronunțată a dinților; paradentoză. [< fr. paradontose, germ. Parodontose]. Vezi definitia »

HOMOSINÁPSĂ s. f. sinapsă între cromozomi omologi. (< fr. homosynapse) Vezi definitia »

plásmă (plásme), s. f. – 1. Invenție, creație. – 2. Lichid intercelular. – Mr. plasmă. Gr. πλάσμα, sec. XVIII, înv. (Gáldi 230) și modern din fr. plasma. – Der. plăsmui, vb. (a inventa, a crea, a produce; înv., a falsifica); plăsmuitor, s. m. (creator; înv., falsificator); proplăsmui, vb. (a transforma, a reface), înv., creație verbală a lui Dosoftei; plastografie, s. f. (falsificare a scrisului), mr. plastografie, din ngr. πλαστογραφία; plastograf, s. m. (falsificator), din gr. πλαστογράφος; plastic, adj., din fr. plastique; plasticitate, s. f. (ușurință la modelare; faptul de a fi sugestiv); plastur (var. plasture, plastor(e), plastru), s. n. (cataplasmă), din ngr. ἔμπλαστρον, cf. blasture, dublet al lui pleașter, s. n. (cataplasmă), din germ. Pflaster. Sl. plastyryĭ provine din rom. (Vaillant, BL, XVI, 11). Vezi definitia »

PNEUMOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză pulmonară. [Cf. fr. pneumosclérose]. Vezi definitia »

VIBROFORÉZĂ s. f. instalație de foraj prin vibrație. (< fr. vibroforeuse) Vezi definitia »