PNEUMOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză pulmonară. [Cf. fr. pneumosclérose]. Vezi definitia »

secáră s. f. – Plantă graminee (Secale cereale). – Var. săcară. Mr., megl. sicară, istr. secǫrę. Lat. sēcāle (Diez, I, 373; Pușcariu 1493; REW 7763; Aebischer, ZRPh., LVI, 392-402), cf. ven. segăla și lat. sēcāle › alb. thëkëre, it. segale, prov. seguel, fr. seigle, cat. segle. – Der. secărea, s. f. (plantă furajeră, Bromus secalinus; chimen, Carum Carri); secărică, s. f. (chimen; rachiu de secară); secăriță, s. f. (chimen; plantă, Ramischia secunda); secăros, adj. (se zice despre grîul amestecat cu secară). Vezi definitia »

FLÓRĂ s. f. totalitatea plantelor dintr-o anumită regiune sau dintr-o perioadă geologică. ♦ ~ microbiană = microorganismele care trăiesc într-un anumit mediu. (< fr. flore) Vezi definitia »

RONȚĂIÁLĂ, ronțăieli, s. f. Faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare: ronțăire, ronțăit. [Pr.: -ță-ia-] – Ronțăi + suf. -eală. Vezi definitia »

APATITÓZĂ s. f. pneumoconioză provocată prin inhalarea prafului de apatit. (< fr. apatitose) Vezi definitia »