POTÉNȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie, posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia. Vezi definitia »

HIPODÉRMĂ s. f. muscă a cărei larvă este un parazit al pielii rumegătoarelor. (< fr. hypoderme) Vezi definitia »

VAGINALÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a tunicii seroase vaginale. [< fr. vaginalite]. Vezi definitia »

TÉMĂ s. f. 1. subiect, problemă principală care se dezvoltă într-o expunere; aspect al vieții care se reflectă într-o operă artistică. 2. motiv melodic al unei compoziții muzicale pe care se compun variațiunile. 3. lucrare scrisă dată elevilor pentru aplicarea cunoștințelor. 4. (lingv.) parte a unui cuvânt alcătuit din rădăcină (împreună cu prefixele și sufixele), comună numai unuia și aceluiași cuvânt. 5. (mil.) ~ tactică = plan stabilit pentru a servi ca bază studiului teoretic sau practic, cu sau fără trupe, al unei operații de război. (< fr. thème, lat., gr. thema, it. tema) Vezi definitia »

PSIHOPROFESIOGRÁMĂ, psihoprofesiograme, s. f. Profesiogramă a reacțiilor psihice specifice unui individ. [Pr.: -si-o-] – Din fr. psychoprofessiogramme. Vezi definitia »