beregátă (-ắți), s. f. – 1. Mărul lui Adam. – 2. Gît, gîtlej. – Istr. biricuată. Lat. *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, cf. sp. nuez (Pușcariu, Dacor., IX, 440). Este cuvînt folosit în Banat, Olt. și Munt. (ALR, I, 38). Sb. berikat, semnalat de Candrea ca posibil etimon, trebuie să provină din rom. Nu pare posibilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 475, din gr. *βάρυξ-υγος, der. de la φάρυγξ. Vezi definitia »

COTANGÉNTĂ, cotangente, s. f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu tangenta trigonometrică a unghiului complemantar. – Din fr. contangente. Vezi definitia »

MINISTREÁSĂ, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Var. (după alte surse) ministresă. – Ministru + suf. -easă. Vezi definitia »

PERCALÍNĂ s. f. varietate de lustrin ușor, pentru căptușeli. (< fr. percaline) Vezi definitia »

AUTOBÁZĂ s. f. centru de întreținere și exploatare a autovehiculelor. (< rus. avtobaza) Vezi definitia »