partál (-luri), s. n. – 1. Un sfert dintr-un animal sacrificat. – 2. Lot, parcelă de pămînt. Bg. partalavŭ (Candrea). Der. din lat. quartārius (Pușcariu 1273) nu e probabilă. Tiktin se gîndea la o încrucișare dintre parte și germ. Viertel, cf. fîrtal. – Der. partam, s. n. (parte, bucată), probabil prin încrucișare cu hartan. După Jokl, RF, II, 246, din rom. ar proveni alb. shparttalloń. Vezi definitia »

MONOSEPÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu o singură sepală; gamosepal; (despre plante) care are florile cu o singură sepală. [Cf. fr. monosépale]. Vezi definitia »

MAL¹- elem. „rău”, „boală”. (< fr. mal-, cf. lat. malus) Vezi definitia »

IMEMORIÁL, -Ă, imemoriali, -e, adj. Care este dintr-o epocă foarte îndepărtată; străvechi. [Pr.: -ri-al] – Din fr. immémorial. Vezi definitia »

FARINGÁL adj. De (din) faringe, al faringelui. ♦ (Fon.; despre sunete) Care se articulează în faringe. [< fr. pharyngal]. Vezi definitia »