PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care se referă la ansamblul țărilor de limbă arabă și la civilizația acestora. – Din fr. panarabe. Vezi definitia »

scráb, scrábi, s.m. (reg.) grâul prepeliței (plantă). Vezi definitia »

hleáb (hleáburi), s. n. – 1. (Mold.) Rest, fragment, ciob. – 2. Hîrb. Sl. chlĕbŭ „pîine” (Cihac, II, 193). Trebuie să fi însemnat la început „rest de pîine, bucată” și de aici „rest”. DAR pleacă de la rus. chljabatĭ „a se rablagi”; Scriban crede că este vorba de o metateză a lui bleah ‹ bleau. – Der. hlibui, vb. (a deteriora; a strica); hliban, s. n. (Mold., pîine); înhleba, vb. (Mold., a purta pantofi prea mari). Vezi definitia »

jihab valul care acopera fata sau corpul femeii musulmane Vezi definitia »

DODECASILÁB, dodecasilabe, s. n., adj. (Vers) care are douăsprezece silabe. – Din fr. dodécasyllabe, lat. duodecasyllabus. Vezi definitia »