ANABAPTÍSM s.n. Doctrină religioasă care neagă eficacitatea botezului înainte de vârsta matură. [< fr. anabaptisme, cf. lat. anabaptismus, gr. anabaptismos < ana – din nou, baptizein – a boteza]. Vezi definitia »

PILORÍSM s.n. (Med.) Tendința la spasm a musculaturii pilorului. [< fr. pylorisme]. Vezi definitia »

FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor ar fi dinainte determinate de destin. ♦ Atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme. Vezi definitia »

FOSFORÍSM s.n. Intoxicație cu fosfor, caracterizată prin faptul că oasele devin sfărâmicioase și se fracturează ușor. [< fr. phosphorisme]. Vezi definitia »

RIGORÍSM s. n. 1. concepție etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate. 3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. (< fr. rigorisme) Vezi definitia »